Foarte populară şi apreciată la nivel mondial, gastronomia spaniolă este caracterizată de simplitate. Simplitatea preparatelor, a aromelor, a combinaţiilor. Majoritatea mâncărurile spaniole reprezintă de fapt combinații puternic condimentate din legume, orez, fructe de mare, carne uscată și ulei de măsline.

Și acum repetați după mine: “șo-fran”, “u-lei de măs-li-ne”…

Paella, gazpacho, jamon, sangria sunt doar câteva din cele mai cunoscute produse tradiționale. Totuși, gastronomia spaniolă înseamnă mai mult aceste preparate celebre. Înseamnă un mod specific de a te juca cu gusturile și de a combina texturi, culori și accente olfactive, în cel mai simplu mod cu putinţă. De exemplu, dintr-un “Top 10” al ingredientelor folosite îm Spania, nu pot lipsi usturoiul, ceapa, uleiul de măsline, carnea maturată, sosul de roșii și paprika. Importat și asimilat rapid de la vecinii de peste ocean, “chilli pepper–ul” s-a transformat în pimientos, varianta lui spaniolă, care poate fi dulce, picant sau afumat.

În același registru al gustului spaniol, un loc de cinste îl ocupă mirodeniile. Se spune că în Spania există atât de mult pătrunjel, încât bucătarii îl dau pe gratis. Oregano, rozmarinul și cimbrul se regăsesc în aproape toate produsele culinare spaniole, iar șofranul este responsabil de culoarea aurie a orezului din paella și de aroma contagioasă.

Cum se spune “diversitate” în spaniolă?

În ceea ce privește Spania, nu poți generaliza, pentru că totul înseamnă diversitate, joc, abundență și culoare. Diferenţele climatice şi nu numai au realizat mutații în ADN-ul gastronomiei hispanice. Acceași esență variază însă în nuanțe disctincte în cele șase mari arii geografice. Una din cele mai ofertante zone, Cataluña abundă în preparate din fructe de mare, vânat, vită sau miel, asezonate cu orez. Cremoasele deserturi catalane includ combinații de brânză de vaci și miere, panellets, prăjituriele mici cu nuci, sau cremă catalană, clasică cremă de zahăr ars adaptată.

Castilia-Leon, sau „vechea Castilie”, cel mai întins teritoriu spaniol, este celebru pentru tocănițe, în care năutul și fasolea sunt ingrediente de bază, alături de varză, carne sau cârnați. Supele de usturoi, un alt element culinar specific castilian, încălzesc iernile lungi și friguroase. La polul opus, încălzită de soarele Mediteranei, Valencia se remarcă prin preparate pe bază de orez. Celebra paella este specifică zonei, alături de preparate din fructe de mare, pește, ied, legume, carne uscată, fasole, șuncă. Combinațiile nasc aceleași tocănițe, dar numite ollas. Castillia-La Mancha, patria lui Don Quijote, servește deliciosul pisto, combinație de ardei, dovlecei, roșii, șunca și ceapă sau usturoi.

Bucătăria Insulelor Canare abundă în preparate din banane, porumb și mult, mult pește. Asturias este cunoscută pentru Cabrales, brânza albastră care se maturează în peșteri, certificată cu „Denumire de origine controlată” – mai mult decât un simbol regional, un produs de calitate superioară. Un desert specific asturian conține cu siguranță placintă cu brânză sau budincă de orez. Pe coasta Atlanticului, Galicia se caracterizează prin preparate din pește, caracatiță, cartofi roșii, la roja, sau cartofi albi, la blanca.

Cristina StănescuMozaiccastilli,gastronomie,gazpacho,paella,Spania,valenciaFoarte populară şi apreciată la nivel mondial, gastronomia spaniolă este caracterizată de simplitate. Simplitatea preparatelor, a aromelor, a combinaţiilor. Majoritatea mâncărurile spaniole reprezintă de fapt combinații puternic condimentate din legume, orez, fructe de mare, carne uscată și ulei de măsline. Și acum repetați după mine: “șo-fran”, “u-lei de măs-li-ne”… Paella, gazpacho,...