CurryMai întâi o precizare: n-am să mă refer, în cele ce urmează, la amestecul de condimente cu acelaşi nume (o bună prezentare găsiţi aici), ci la multele mâncăruri care se adăpostesc sub această umbrela onomastică. Le întâlnim în toată lumea (dar mai ales, fireşte, în Asia) şi este vorba, de obicei, de un fel de tocăniţe înăbuşite sau chiar fierte într-un sos care cuprinde condimente şi verdeţuri din belşug. Nu există curry „original“, ci doar combinaţii specifice de arome şi texturi, baza constituind-o carnea (vită, porc, pui etc.), peştele, legumele sau chiar unele fructe.

Tentativă de clasificare pe regiuni

India. În principiu se consideră că aici este leagănul acestor mâncăruri. Sunt făcute cu un amestec de condimente prăjite şi râşnite (poartă numele generic de masala) care variază în funcţie de regiune, familie şi chiar segment de vârstă. „A încerca să dai curry-ului o definiţie e ca şi cum ai încerca să faci din mercurul lichid un teanc“, spune Raghavan Iyer, autorul cărţii 660 Curries, dedicată specialităţilor indiene. Totuşi, anumite condimente intervin în mod tradiţional în naraţiune, şi anume chimenul, usturoiul, ghimbirul, coriandrul, cardamomul, feniculul şi ghimbirul. Dar, fireşte, totul variază în funcţie de regiune.

Tailanda. Aici mâncărurile la care ne referim sunt mai „lungi“, mai spre supă, faţă de versiunile mai scăzute din India. Dar o diferenţă poate mai importantă este aceea că aici sunt făcute având la bază o pastă de ardei iuţi, la care se adaugă aromele (mai ales galangal, iarbă de lămâie, frunze de lămâie verde şi usturoi) Abia apoi se toarnă lichidul, care poate fi lapte de cocos sau apă, în prima variantă rezultând o mâncare mai puţin condimentată, zeama nucii cu pricina având calitatea de a face totul mai soft. De obicei, curry-urile thailandeze sunt descrise după culoare: cele galbene sunt pline de turmeric şi chimen, în timp ce variantele roţii sau verzi îşi primesc nuanţele de la ardeii coloraţi aşijderea. Şi aici diferenţele sunt sensibile de la o regiune la alta, sosurile îmbrăcând varii combinaţii de cărnuri şi legume.

Marea Britanie. Tradiţia colonială a lăsat urme şi în gastronomie, iar Perla Coroanei Britanice (adică India, pentru cei care au lipsit la lecţiile de istorie) şi-a tăiat, firesc, partea leului. Drept pentru care aceste mâncăruri ceamănă mai mult cu cele indiene, doar că societatea de consum a lăsat urme adânci, aşa că putem găsi curry în chioşcuri de fast-food, în versiuni congelate pentru microunde şi chiar ca topping pentru pizza (dacă o mai putem numi astfel). Probabil cea mai populară versiune în regatul Unit este puiul Tikka Masala, unii considerând-o chiar mâcarea naţională a britanicilor (dacă nu mă credeţi, verificaţi aici.)

China. Da, fac şi chinezii curry (dar nu atât de mult ca alţii), cu sos de soia, lapte de cocos şi multe condimente (dar îl preferă moderat de iute). Baza e carnea, legumele, orezul fiert sau tăiţeii.

Japonia. În acest caz vorbim de o mâncare de bază. De cele mai multe ori reţeta cuprinde ceapă, morcovi, cartofi, uneori ţelină şi de obicei carne de porc, totul preparat în oale mari.

Marius CristianMozaicAsia,Curry
Mai întâi o precizare: n-am să mă refer, în cele ce urmează, la amestecul de condimente cu acelaşi nume (o bună prezentare găsiţi aici), ci la multele mâncăruri care se adăpostesc sub această umbrela onomastică. Le întâlnim în toată lumea (dar mai ales, fireşte, în Asia) şi este vorba,...