Pentru inceput, iubiti comeseni, va rog sa retineti: gastronomia romaneasca e una eminamente casnica, iar asta nu-i nici vreo calitate, dar nici vreun defect, pur si simplu asa a fost sa fie. Si tot din start trebuie sa spun ca, daca cineva doreste sa descopere bucataria noastra autentica, e musai necesar sa stie ca gatitul acasa si cel din crasma sunt, din varii motive, doua lucruri diferite, cu rezultate care, deseori, nu prea seamana intre ele.

Nu credeti? Atunci ia sa facem un mic exercitiu: spuneti dumneavoastra, cu mana pe inima, in ce restaurant v-au placut (mai mult decat in casa de om) sarmalele, saramura de pui, parjoalele, ardeii umpluti, icrele ori salata de vinete? Aveti unde manca, altundeva decat acasa, gaina umpluta (nu neaparat ca la Carjoaia, cu sarmalute- n foi de vita…), musaca de vinete, drob, ciuperci calugaresti, ciorba de potroace, praz umplut, saramura de biban, limba cu masline, ghiveci macelaresc, ciorba de peste (cu macar 3-4 soiuri diferite prin zeama), perisoare cu hribi si smantana, scrumbie proaspata la gratar, stiuca umpluta ori… Dar cred ca deja ati prins ideea. A, ba nu, trebuie sa mai spun ceva: nici macar un bors demn de acest nume nu prea se poate manca in alimentatia publica a tarii. Numai ciorbe si, mai ales, ciorbite.

Asa ca degeaba mergem (noi sau strainii) prin tara, adica prin restaurante sau pensiuni, crezand ca vom putea descoperi bucataria romaneasca. Cel mult putem gasi varii surogate (precum ciorba radauteana), ajungand sa credem ca o insailare de cantina comunista, cum e ciolanul afumat cu fasole, e mancare (sau chiar Mancarea!) nationala romaneasca. Nici nu-i de mirare ca avem probleme grave de identitate gastronomica.

Iar daca tot am ajuns aici, probabil asta-i momentul naratiunii in care trebuie sa va aduc aminte ca singurul bucatar profesionist din memoria culinara colectiva e Colea Olexiuc, care insa a avut marele atu de a se bucura de prietenia si promovarea lui Pastorel. Altcineva chiar nimeni, ceea ce imi cam intareste spusele de mai sus. De la Sanda Marin si pana la Radu Anton Roman, trecand si pe la, evident, Al. O. Teodoreanu, numai amatorii au avut priza si influenta asupra publicului pofticios, povestind cu totii retete de mica bucatareasa, nu de Mare Chef. Ca asta e materia prima autohtona.

Asa ca, daca ma intrebati pe mine, principala problema a bucatariei romanesti este lipsa unei scoli nationale de gastronomie (la caretare bine ar fi sa se predea si ceva notiuni aplicate de folclor, etnografie, istorie, religie, eventual nitica sociologie, fie si doar rurala). Daca nu vom avea profesionisti care sa inteleaga cat de cat bucataria romaneasca si sa aduca la zi retetele vechi, sa le adapteze la conditiile gatitului de restaurant si sa le popularizeze, atunci gastronomia loco va ramane doar una marginala, ferecata in memoria familiala si paginile cartilor la care am facut trimitere mai sus. Iar pe musafirii care vor incerca sa ne descopere culinar ii vom primi, desigur, doar cu frunza verde natur.

A, si mai e, desigur, vesnica intrebare cu originalitatea. Mai intai, un raspuns de la Pastorel: „Sarmaua e mancare turceasca. Dar cum o face turcul, s-o manance el!“ Si, apoi, doar o singura constatare: marea gastronomie franceza s-a inspirat mereu din toate bucatariile lumii; cu toate astea, n-o acuza nimeni de plagiat. Dar se vad si aici complexele de inferioritate ale „romanilor“ (ma refer aici mai ales la energumenii ce se simt minunat folosind expresia „Romanica“), pedeplin convinsi ca natia asta n-a dat nimic bun niciodata (cu exceptia lor insisi, desigur!). Insa deja alunec periculos spre o cu totul alta tema.

Ei, dar cum discutia asta s-ar putea prelungi la nesfarsit, retineti, rogu-va, o tentativa de concluzie: raspunsul la intrebarea „avem o gastronomie romaneasca?“ este unul foarte simplu. Daca o cunoastem, da. Iar daca nu, nu, si zicem ca olteanul despre girafa, „asa ceva nu exista“! Vorba e, vrem s-o (re)descoperim?

Text de: Marius Cristian

Marius CristianOpiniibucataria romaneasca,costachel.ro,editorial,Marius Cristian,opinie
Pentru inceput, iubiti comeseni, va rog sa retineti: gastronomia romaneasca e una eminamente casnica, iar asta nu-i nici vreo calitate, dar nici vreun defect, pur si simplu asa a fost sa fie. Si tot din start trebuie sa spun ca, daca cineva doreste sa descopere bucataria noastra autentica, e...