Irina Hriapca găteşte “rafinat, elegant şi sofisticat”
Bucătarii români au prins curaj să se exprime. Concursurile naţionale de profil prind din ce în ce mai mult teren, dar jocurile cu miza cea mai mare, competiile internaţionale, rămân ultima frontiera pentru orice maestru în arta culinară. La Campionatul Mondial de Gastronomie, organizat în perioada 19-24 noiembrie la Luxemburg, echipa bucătarilor români a câştigat medalie de bronz. Am discutat cu Irina Hriapca, reprezentanta Iaşi-ului, despre drumul de la pasiune la performanţă, despre calităţile unui bucătar de top şi lucrurile care o inspiră.
Irina Hriapca a devenit o figură populară între bucătarii români, după ce s-a remarcat la mai multe competiţii de profil. Pasiunea pentru gastronomie o are dintotdeauna. În copilărie nu gătea, însă îşi aminteşte că îi plăcea să aranjeze masa. Simţul estetic şi deschiderea către artă o ajută şi azi în bucătărie: Cochetez cu pictura şi mai ales cu sculptura , fie ea chiar şi în fructe şi legume).
Irina şi-a propus să devină cel mai bun bucătar din Iaşi. Asta se întampla pe vremea când era elevă şi participa ca spectator la concursuri culinare. De atunci, au urmat apoi multe cursuri de specializare asezonate cu răbdare şi perseverenţă. În Bucureşti a obţinut titlul de Maestru în Arta Culinară. Pentru cei care nu ştiu, aceasta esta cea mai înaltă distincţie pe care o poate primi un bucătar.
“Fără răbdare, imaginaţie, talent şi dăruire, gastronomia se simplifică, rămânând doar o rutină «la cratiţă»”, mărturiseşte Irina. “Până la urmă, bucătăria nu este o joacă. Este o meserie pe cât de grea şi istovitoare, pe atât de frumoasă şi satisfăcătorare”, completează aceasta. Irina îşi găseşte cu uşurinţă inspiraţia, despre care spune că “poate veni de la tot ce ma înconjoară: natura, oameni, alimente, culori”.
Conectată la tot ce înseamnă gastronomie, Irina citeşte lucrări de specialitate şi mai ales publicaţii online. Se declară fan al curentului fusion-cuisine şi îşi descrie stilul culinar ca fiind “rafinat, elegant şi sofisticat”. Dintre toate ustentsilele de bucătărie, Irina se simte cel mai ataşată de trusa de sculptură, iar dacă ar fi sa numească ingredientele preferate, acestea ar fi “plantele aromate proaspete”, care se regăsesc în cea mai mare parte a creaţiilor ei culinare.
https://bonchef.ro/irina-hriapca-gateste-rafinat-elegant-si-sofisticat/3041/Interviuriarta,bucatar,concurs,culinara,gastronomie,hriapca,iasi,irina,maestru,mondialBucătarii români au prins curaj să se exprime. Concursurile naţionale de profil prind din ce în ce mai mult teren, dar jocurile cu miza cea mai mare, competiile internaţionale, rămân ultima frontiera pentru orice maestru în arta culinară. La Campionatul Mondial de Gastronomie, organizat în perioada 19-24 noiembrie la...Cristina StănescuCristina Stănescucristinamariastanescu@yahoo.comContributorBonChef.ro | Arta mesei
Am citit cuvinte frumoase aici despre Irina Hriapca. Am intrat pe site-ul Ciric-ului, unde e maestru doamna. Am vazut ca exista un restaurant pescaresc. Erau anuntate pe site plachie, ciorba lipoveneasca si alte bunatati din peste. Din pacate am ajuns la restaurant. Borsul nu avea nimic ” lipovenesc” Nu avea nici macar gust decent. chiar daca nelipovenesc. Plachia mi s-a spus ca ar dura vre-o 45 de minute. Sunt convins ca daca nu era facuta deja timpul de preparare nu ar fi fost de ajuns ca sa iasa ceva credibil. Oricum am fost sfatuit de cei ce serveau s-o ocolesc. Am luat o saramura. Gust oarecare……..Rar am intalnit saramuri bune. Aici nu era cazul. Icrele erau cumparate gata facute de la vre-o alimentara. Chelnerii pareau formati inainte de ’89. Exista si un cetatean cu o medalie de sommelier. Vinurile insa erau majoritar dulci. Vinul casei execrabil, si cel alb si cel rosu. Probabil ca Doamna de care povestiti nu sta la Ciric…… ceea ce se intampla acolo e de premiul Rusinea Europei, nu de alte premii
ceea ce se serveste la ciric este cu totul altceva decit meniuri imprumutate