Băutură-cameleon, sangria se adaptează multor gusturi şi ocazii. S-a născut din “coasta” de esenţă tare a vinului, dar se reinventează permanent, prin joc de arome şi creativitate. Posibilităţile multiple de consum pe care le permite îi scot la iveală cele o mie de feţe, toate însă având la bază principiul feminin: dulce, dar fără a fi greţoasă, puternică, dar fără să-ţi arate asta de la prima înghiţitură, adaptabilă, dar fără a-şi pierde personalitatea.

Istoria vinurilor condimentate începe în antichitate, unde erau consumate cu precădere de greci şi romani, iar principalul ingredient adăugat este scorţişoară. Încă din secolul X, Chrétien de Troyes (poet şi trubadur francez) menţionează în scrierile sale o licoare bahică aromată, cu numele de “pimen” sau “pimenton”, potrivit site-ului www.wickipedia.org . Secolul al XII-lea aduce în lumina reflectoarelor un amestec licoros foarte asemănător, sub numele de hippocras, ca un tribut adus legendarului părinte al medicinei, grecul Hypocrate.

Secol după secol, băutura câştigă popularitate şi devine cunoscută ca având numeroase proprietăţi medicinale şi, mai ales, afrodiziace. În perioada Vechiului Regim, francezii consumau vin preparat cu mere, portocale sau migdale, în timp ce englezii condimentau hippocras-ul cu lapte şi cognac.

Tot secolul al XII-lea este responsabil pentru popularizarea punch-ului, importat de către englezi din coloniile indiene. Un veac de influenţă occidentală îşi pune amprenta asupra amestecului licoros, şi astfel ia naştere versiunea sa mondenă, The Claret Cup Punch, potrivit www.theartofdrink.com. Băutura are la bază un cocktail din vin de Bordeaux, apă minerală, lămâie şi zahăr, dar îmbracă multe forme, în funcţie de preferinţe şi gust. De la variante cu aperitive, condimente, vin de Xeres şi sucuri de fructe până la cognac, şampanie, rom sau whisky, Claret Cup-ul devine o prezenţă absolută la petrecerile şi balurile mondene britanice. Jane Austen îşi serveşte eroinele cu porţii aromate de punch englezesc, în timp ce Daily Evening Bulletin din San Francisco face publică istoria licorii în 1873.

Iar ăsta e doar începutul! Istoria merge înainte şi bea în continuare licori bahice aromate. Spaniolii apreciază aşa de tare gustul răcoritor de vin fructat, încât îl asumă ca băutură națională şi îl prezintă ca atare unei lumi întregi. În 1964, la Expoziția Mondială de la New York, Sangria își câștigă onorabilul titlu de “miss popularitate”, pe care îl poartă demnă până în prezent, potrivit www.wineintro.com.

Versiunea tradiţională de Sangria are la bază vin roşu, un strop de băutură spirtoasă, suc carbogazos şi felii de citrice sau mere, iar recipientul clasic de servire este o carafă din sticlă cu cioc, care nu permite că fructelor să cadă peste pahare, atunci când se toarnă. Sangria blanca, versiunea din vin alb, se realizează de regulă cu adaos de lichior de portocale, lămâie, apă minerală şi zahăr. Există şi o versiune de sangria blanca cu vin alb spumant, numit în Spania “cava”. În sudul Spaniei, întâlnim o versiune puternic aromată a Sangriei, numită „zurra”, în care se adaugă piersici sau nectarine.

Cocktail uşor de vară, Sangria se serveşte rece şi este o băutură ce are mereu de câștigat de pe urma creativității celui ce o prepară, fiind o invitaţie deschisă la experiment.

Cristina StănescuMozaicBăutură-cameleon, sangria se adaptează multor gusturi şi ocazii. S-a născut din “coasta” de esenţă tare a vinului, dar se reinventează permanent, prin joc de arome şi creativitate. Posibilităţile multiple de consum pe care le permite îi scot la iveală cele o mie de feţe, toate însă având la bază...