Înghețata este un desert realizat din produse lactate combinate cu fructe sau diferite arome. Majoritatea înghețatelor conțin zahar, dar pot conține și alți îndulcitori. În prepararea înghețatei sunt folosite diferite esențe cu arome variate iar ingredientele naturale sunt înlocuite deseori cu coloranți artificiali. Toate ingredientele sunt mixate lent, în timpul răcirii, formând astfel cristale mari de gheață din care rezultă o înghețată cu textură ușoară.

În Imperiul Persan, oamenii turnau suc concentrat de struguri peste zăpadă și mâncau aceasta compoziție în zilele călduroase. Ulterior, gheața a început să fie consumată împreună cu amestecuri de șofran, fructe sau diverse arome.

În China, în anul 200 I.Hr se servea ca și desert un amestec din lapte înghețat și orez. Împaratul roman Nero folosea gheață adusă din munți, pe care o combina cu topping de fructe pentru a obține delicatesea rece.

Arabii au fost primii care au folosit ca și ingredient al înghețatei laptele și au îndulcit înghetata cu zahăr în loc de sucuri de fructe. Versiunea de înghețată a lumii arabe era produsă din lapte, smântână sau iaurt și aromatizată cu apă de trandafiri, fructe uscate sau nuci.

Când Caterina de Medici s-a căsătorit cu ducele de Orleans, în 1533 a luat cu ea în Franța bucătari italieni care aveau rețete de înghețată aromatizată și șerbeturi. O sută de ani mai târziu, Carol I al Angliei, fiind impresionat de “zăpada congelată” a oferit propriul său filtru de înghețată și o pensie pe viață în schimbul păstrării secrete a rețetei de înghețată. Nu există însă nicio dovadă care să susțină aceste legende, care au apărut prima dată în secolul al XIX lea.

Prima rețetă de înghețată a apărut în anul 1674, publicată de Nicholas Lemery în culegerea “Obiective turistice rare și noi – efectele admirabile ale naturii”. Rețete pentru sorbetti au fost publicate în ediția din 1694 de către Antonio Latini.

Cea mai timpurie rețetă de înghețată a apărut în anul 1744 în Oxford English Dictionary, și a fost retipărită într-o revistă în 1877.

Înainte de apariția refrigerării moderne, înghețată era un lux rezervat ocaziilor speciale. Prepararea înghețatei era foarte laborioasă, gheața fiind adusă din lacuri în timpul iernii și depozitată în gropi în pământ, în cadre lemn sau cărămidă. Mulți fermieri și proprietari de plantații stocau gheața pe timpul iernii pentru a o utiliza în timpul verii.

Înhețata era preparată manual, într-un vas mare, plasat într-o cadă plină cu gheață și sare. Cofetarii francezi au rafinat aceasta metodă de preparare a înghețatei, confecționând o găleată acoperită cu un capac, de care era atașată o manivelă. În metoda cofetarilor francezi, temperatura ingredientelor era redusă prin amestecul de gheață strivită și sare.

În Europa și America timpurie înghețata era preparată și vândută de către micile întreprinderi, cofetari și furnizori de alimente.

Dezvoltarea refrigeratorului industrial de către inginerul german Carol von Linde, în anul 1870 a eliminat stocarea gheței naturale și s-a dezvoltat producția înghețatei în masă, și crearea industriei înghețatei.

Mădălina BejenariuMozaicGheaţă,inghetata,Tehnici
Înghețata este un desert realizat din produse lactate combinate cu fructe sau diferite arome. Majoritatea înghețatelor conțin zahar, dar pot conține și alți îndulcitori. În prepararea înghețatei sunt folosite diferite esențe cu arome variate iar ingredientele naturale sunt înlocuite deseori cu coloranți artificiali. Toate ingredientele sunt mixate lent, în...