Pentru ca in acest numar am abordat tema bucatariei traditionale, am trecut si pe la restaurante reprezentative. Unul a fost Vatra, restaurant cu specific romanesc si decor transilvanean.

Am fost intampinata normal, de un chelner tinerel. Toate mesele erau unite pentru grupuri de prieteni, familii si turisti. A fost o provocare sa-mi gaseasca un loc pentru o singura persoana. M-au inghesuit intr-un separeu, cu masa mea aproape lipita de cea a unui numeros colectiv de straini. Chelnerii se intindeau peste masa, peste clienti, peste mancare, numai sa ajunga la pahare. Locul e mult prea ingramadit.

Meniul este o pagina mare, fata-verso. Tipic in continut, avea minusuri si plusuri. Un plus, adica in plus, era ciorba de pui a la grec. Lipseau gramajele si continutul preparatelor: “gustare rece taraneasca – 29 lei”. Bine, bine, dar ce contine? Am intrebat chelnerul ce mi-ar recomanda. S-a balbait si a inceput sa-mi recite meniul: “Avem pui la ceaun, «snitel pane» (sic!) de porc, ciorba de vacuta…”. Ca sa-l opresc, i-am cerut specialitatile. Nu stiu ce a durat mai mult, sa-mi ia comanda, sa aduca mancarea sau sa-mi toarne in pahar. Am cerut vinul casei. Mi-a turnat, apoi a lasat carafa pe o masuta, departe de mine. Ideea era sa-ti toarne doar ei. Am golit paharul si am asteptat. M-am dus la baie, m-am intors, paharul tot gol.

La aperitiv am avut mamaliguta cu branza si smantana si salata “Vatra”. Mamaliga nu se simtea in toata balta de smantana. Lactatele erau foarte grase, un lucru bun, dar oul trantit a facut mancarea sa fie gretoasa. Daca stiam de prezenta lui, nu mai comandam. Salata m-a dezamagit. Dressingul era pe fund. Nu obisnuiesc sa-mi amestec in bol, mai ales ca nu am vazut sosul, asa ca ultimele imbucaturi au fost oribile. La felul doi, am comandat mici cu cartofi prajiti si saramura de pui cu mamaliguta. Micii nu erau destul de facuti. Aranjamentul, in schimb, mi-a placut: un vas de lemn, ornat cu salata verde, rosii, lamaie si un ardei iute. Puiul avea prea multa grasime, insa sosul l-a mai salvat. Mamaliga a fost perfecta ca si textura si nu foarte sarata, pentru ca era langa o saramura. Pentru desert am ales prajitura “Vatra”. Un strat de bezea cu nuca deasupra si umplutura de frisca cu… ananas. Fructul nu se potrivea specificului romanesc, dar mi-a placut combinatia.

La restaurantul Vatra nu mergi cu perechea, ci in grup, cu familia sau la reuniuni de prieteni. Nu stai sa savurezi linistit o mancare buna, stai sa comunici, sa razi si sa admiri decorul. Pentru asta chiar merita vizitat. Farfurii si stergare ornamentale, asortate cu rafturi taranesti si vase traditionale. Totul se potriveste cu mesele din lemn masiv si cu impresionantele candelabrele vanatoresti. La subsol chiar simti ca esti intr-o casa veche dintr-un sat ardelenesc. Pacat de servirea care nu se integreaza deloc in peisaj! Nu erau zambitori si primitori precum compatriotii nostri.

Fragmente de meniu
Gustare calda „Vatra“ – 31 lei
Ciorba de burta – 12 lei
Snitel pane de porc – 29 lei
Salata „Vatra“ – 19 lei
Vinul casei – 15 lei
Apa minerala/plata – 8 lei

Restaurantul VATRA
Str. Brezoianu, nr. 19
Zona Parcul Cismigiu
Sector 1, Bucuresti
Tel.:0721-200.800

Alexandra HolhoşRecenziiRestaurant,senzatii,Vatra
Pentru ca in acest numar am abordat tema bucatariei traditionale, am trecut si pe la restaurante reprezentative. Unul a fost Vatra, restaurant cu specific romanesc si decor transilvanean. Am fost intampinata normal, de un chelner tinerel. Toate mesele erau unite pentru grupuri de prieteni, familii si turisti. A fost o...