leche fritaÎn traducere mot-a-mot, titlul de mai sus înseamnă „lapte prăjit“ şi nu este altceva decât un foarte popular desert spaniol. Atât de popular încât mai multe regiuni iberice îşi dispută paternitatea, dar se consideră de obicei că se trage din zona San Sebastian (Ţara bascilor). Şi se mai zice că e o reţetă inventată de călugăriţe, care vindeau pe stradă Leche frita ca să obţină bani pentru mănăstirile lor.

Din multele variante existente, am ales-o pe cea de mai jos, un pic mai modernă (crema e legată cu amidon alimentar de porumb, nu cu făină) şi mai aromată (având în plus coajă rasă de lămâie şi de portocală în plus faţă de scorţişoara obligatorie), dar n-o luaţi altfel decât ca pe un punct de plecare. Asadar:

1 litru de lapte
120 g amidon alimentar de porumb
250 g zahăr
coaja rasă de la 1/2 lămâie
coaja rasă de la 1/2 portocală
1 baton de scorţişoară
4 ouă
făină
ulei pentru prăjit
zahăr pudră şi scorţişoară măcinată, pentru decor

Fierbeţi laptele în care aţi pus coaja rasă a citricelor şi batonul de scorţişoară, crestat în prealabil. Bateţi într-un castron două ouă cu zahărul şi amidonul (pus puţin câte puţin), turnaţi treptat laptele răcorit şi strecurat, amestecând, fireşte, tot timpul, puneţi crema astfel obţinută pe foc moale şi, fără să vă opriţi din bătut, aşteptaţi-o să se îngroaşe. Puneţi untul, mai amestecaţi puţin şi luaţi-o de pe foc. Tapetaţi o formă dreptunghiulară cu pergament (sau ungeţi-o cu unt) si turnaţi crema răcorită, într-un strat gros de circa 2 cm. Lăsaţi-o peste noapte în frigider şi tăiaţi-o după plac (tradiţional în pătrate de 5×5 şi apoi în triunghiuri, dar fireşte că nu-i obligatoriu). Tăvăliţi bucăţile obţinute prin făină, apoi prin celelalte două ouă bătute (unii continuă şi prin pesmet, să iasă mai crocante) şi puneţi-le la prăjit în ulei mult. Când s-au rumenit frumos, puneţi-le pe şerveţele, să eliminaţi excesul de grăsime, apoi pe un platou, presărându-le cu zahăr şi scorţişoară.

Marius CristianReţeteDulciuri,Lapte,Oua,SpaniaÎn traducere mot-a-mot, titlul de mai sus înseamnă „lapte prăjit“ şi nu este altceva decât un foarte popular desert spaniol. Atât de popular încât mai multe regiuni iberice îşi dispută paternitatea, dar se consideră de obicei că se trage din zona San Sebastian (Ţara bascilor). Şi se mai zice...