Să fumege grătarele!Pentru cei mai mulți dintre noi, grătarul înseamnă și o excursie la iarbă verde, acolo unde lumea pare să se împartă în două: copiii au tendința aproape maniacală de a arunca pietre în apă, iar noi nu ne putem abține să nu pârpălim o bucată de carne pe rămășițele adesea muribunde ale unui jar încropit cu trudă. Dată fiind însă varietatea rețetelor, snoavelor și, mai ales, a gusturilor în materie de grătar, o să ne mulțumim astăzi să notăm câteva gânduri ce nu se doresc defel a urma vreun program.

Cu ce facem focul?

Bună întrebare! În drumul nostru spre tăpșan, e imposibil să nu întâlnim o benzinărie, în fața căreia să nu fie tolănită o movilă de saci de mangal. Am putea face niște ierarhii între producători, am putea da niște exemple negative, dar n-are sens. Sfatul nostru e să faceți focul cu lemne! E și mai ieftin și mai profitabil, fiindcă veți obține un jar care va dura mai mult și va prepara carnea ceva mai lent, păstrându-i savoarea. În plus, veți scăpa și de chinul îndoielilor legate de caracterul presupus cancerigen al mangalului, obținut prin procedee despre care producătorii nu se înghesuie să dea detalii pe pungi.

Să fumege grătarele!Adevărul este că pe orice carne așezată pe un grătar se formează produși de piroliză, care au un efect cancerigen bine stabilit. De aici însă și până la a susține că produsele la grătar preparate pe mangal produc cancer e o diferență mare, fiindcă aceiași produși se formează și la suprafața unei fripturi la tavă sau a unui pește prăjit în ulei. Ceea ce trebuie să rețineți însă este că de la un grătar consumat în aer liber, cu prietenii, veți introduce în organism cu mult mai puține toxine decât înhalați în drumul cu geamul deschis de la birou spre casă, dacă locuiți într-un mare oraș al României.

Unde facem grătarul?

Ce legătură să aibă această chestiune administrativă cu specificul nostru culinar? Păi are, fiindcă, de departe, cea mai mare crimă pe care o puteți face cu un grătar este pofta, provocată de mirosul său pătrunzător. Este adevărat că noua lege a picnicului aduce niște îngrădiri dreptului (altfel sfânt) de a prepara un grătar, dar ea trebuie pusă în aplicare tot de oameni. În eventualitatea, puțin probabilă, în care vă întreabă cineva de ce faceți grătar în vreun loc, el nu poate fi decât un reprezentant al autorității locale, cu musca pe căciulă fiindcă nu credem că există primării care să fi amenajat locuri speciale de grătar. Ca atare, e puțin probabil ca inspectorul să fie foarte înfipt. În plus, dacă nu îi plouă în gură de la aroma de mititei și ceafă, dacă refuză să guste alături de dvs din minunile din farfurii, atunci mai bine stingeți focul și mergeți la prima terasă cu un grataragiu profesionist.

Ce bem la grătar!

Bună-i berea, dar nu-i ca vinul! Există credința încetățenită în masele largi că grătarul pășunistic este legat ombilical de peturile maro sau verzi din care se scurge o butură spumoasă numită (adeseori abuziv) bere. Nu e deloc așa, iar motivele sunt dintre cele mai diverse. Primul ar fi imposibilitatea de a menține berea rece în condiții de picnic în loc neamenajat. Ar fi desigur câteva metode, dar ele nu sunt nici pe departe satisfăcătoare, dată fiind cantitatea substanțială de lichid ce trebuie răcit. Un al doilea motiv ar fi, fără îndoială, potrivirea superioară dintre cărnurile la grătar și vinurile alese chiar și cu puțină informare. Un vin alb aromat dar, mai bine, un vin roșu, așezat, cu tanini care să taie din grăsimea ce se scurge sfârâind din carne sunt mult mai dezirabile alături de preparatele la grătar. În plus, vinul roșu nici nu trebuie răcit. Ajunge să nu-l țineți în soare și să-l pitulați lă rădăcina vreunui copac mai rămuros.

Să nu uităm de legume!

Nu vă mulțumiți cu legumele tăiate și puse într-un castron ca să închipuiți o salată. De ce nu le adăugați și pe ele pe grătar? Roșiile fără gust care au inundat piețele noastre ar mai căpăta ceva consistență gustativă, ceapa și-ar ridica fustele deasupra jarului, îmblânzindu-se fabulos, ardeii și-ar arunca pielița, iar vinetele, cu mirosul lor de nicotină, și-ar da adevărata măsură gustativă… E drept că nu merge să puneți castraveți, dar puteți să vă pregătiți de acasă și să puneți niște felii de cartof, să zacă pe rămășițele focului. În fond, cine vă oprește să mâncați și o salată la grătar?

Încheierea e simplă: poftă bună și mult soare. Fiindcă nimic nu dăunează mai rău grătarelor  decât o ploaie mocănească!

Dan DoboşMozaiccarne,foc,Gratar,Legume,lemne,mangal,VinPentru cei mai mulți dintre noi, grătarul înseamnă și o excursie la iarbă verde, acolo unde lumea pare să se împartă în două: copiii au tendința aproape maniacală de a arunca pietre în apă, iar noi nu ne putem abține să nu pârpălim o bucată de carne pe rămășițele...