Ouzo este o bautura spirtoasa greceasca foarte cunoscuta, consumata in principal in Grecia si Cipru, dar desi toata lumea stie ca aceasta este o bautura specifica culturii grecesti, abia in 2006 Grecia si-a castigat dreptul de a eticheta acest produs ca fiind exclusiv grecesc si de a fi unic producator. Ouzo este o spirtoasa aromata cu anason, foarte asemanatoare cu absintul, pastis, sambuca sau mastika si in timpul interzicerii absintului in Franta acesta i-a luat locul, fiind considerat absint fara a avea insa efectul “zana verde”.

Istoria ouzo este pusa sub semnul intrebarii, (ca si in cazul celorlalte spirtoase) nimeni nu poate spune nimic despre aparitia acestuia, nu exista nicio dovada istorica doar legende. Cea mai credibila legenda spune ca ouzo deriva dintr-o spirtoasa antica numita tsipouro (cunoscuta ca si raki sau rakia in alte parti ale lumii) care era faimoasa in timpul Imperiului Bizantin, iar apoi in intregul Imperiu Otoman. Aceasta tsipouro se crede a fi creata candva in secolul al XIV-lea, de calugarii de la o manastire de pe muntele Athos. Pornind de la tsipouro ei au creat alta spirtoasa distilata cu aroma de anason care in cele din urma a devenit ouzo.

Dar ouzo nu a devenit celebru decat mult mai tarziu, in sec XIX, cand Grecia si-a capatat independenta. Productia si consumul de ouzo s-au intensificat in sec XX cand absintul a fost interzis in Franta si consumatorii lui l-au inlocuit cu ouzo. In sec XIX cand a inceput productia de ouzo, principalul producator a fost insula Lesbos (si nu va imaginati altceva, se pronunta “Lesvos”) care se pretinde a fi creatorul acestei bauturi. Este imposibil de spus cat adevar se afla in aceasta declaratie, insa insula ramane unul dintre cei mai puternici producatori.

Procesul de productie de ouzo este oarecum diferit de al altor bauturi deoarece mai intai alcoolul etilic de 96 de grade (spirtoasa din cereale) este distilat impreuna cu anasonul (ingredientul principal) si alte plante precum coriandru, scortisoara si altele (ingrediente tinute secret de fiecare producator). Prin procesul de distilare se obtine ceea ce numim drojdia ouzo (desi termenul nu este cel mai adecvat), apoi aceasta drojdie se amesteca cu alcool (96% / 192 proof) si cu apa, proportia de apa nefiind precizata, fiecare producator adaugand cantitatea dorita. Producatorii de ouzo trebuie sa fie atenti doar ca drojdia ouzo sa aiba 20% volumul de alcool.

Ouzo poate fi servit in moduri diferite, cele mai comune metode sunt: fie ca aperitiv intr-un shot (rece si savurat incet) sau intr-un pahar mare impreuna cu apa si gheata. Ouzo poate fi servit si impreuna cu suc de portocale, iar in SUA amestecul dintre ouzo si cola este foarte popular, suficient de mult incat vine deja ambalat. In Grecia fiecare oras are propria “ouzerie”, o mica amenajare ca un fel de cafenea, unde puteti savura ouzo alaturi de o varietate de aperitive locale (in special fructe de mare).

Un lucru pe care oamenii (cu exceptia grecilor care s-au saturat deja de acesta) il gasesc uimitor cand vine vorba de ouzo este ca acesta se transforma dintr-un lichid limpede intr-unul opac de culoare alba atunci cand se adauga apa. Aceasta este o transformare naturala provocata de anetol, uleiul din planta de anason, ingredientul principal din bautura, creandu-se o emulsie care risipeste limpezimea atunci cand se adauga apa. Curiozitate sau nu, ouzo ramane una din din cele mai importante spirtoase ale lumii moderne si o piesa din cultura greaca.

Sursa: bar-mix.ro

Mădălina BejenariuMozaicbauturi traditionale grecesti,Cocktail,Grecia,OuzoOuzo este o bautura spirtoasa greceasca foarte cunoscuta, consumata in principal in Grecia si Cipru, dar desi toata lumea stie ca aceasta este o bautura specifica culturii grecesti, abia in 2006 Grecia si-a castigat dreptul de a eticheta acest produs ca fiind exclusiv grecesc si...