Ţuica Zetea, un sprijin la bătrâneţe
Vineri, 13 februarie, într-o seară parcă predestinată ghinionului, Dumnezeu mi-a pus mâna-n cap. Am participat, la început fără mare tragere de inimă, recunosc, la o degustare de ţuică Zetea, organizată la magazinul de vinuri Private Wine din Bucureşti. Am venit la eveniment mai mult de gura prietenului meu Mihai Nicolici, proprietarul prăvăliei. Dacă ar fi fost vorba despre vinuri, probabil că aş fi fost primul care să confirme invitaţia, dar aşa, cu pălinca, m-am lăsat mai greu înduplecat. Mare noroc însă că nu m-am luat după capul meu şi am acceptat invitaţia, fiindcă degustarea a fost una absolut excepţională.
Amfitrionul serii a fost chiar producătorul pălincii şi ţuicii Zetea, Silviu Zetea, primarul comunei Medieşul Aurit din judeţul Satu Mare, un personaj cuceritor, pitoresc şi pasionat de munca lui, aşa cum rar am mai văzut. Mă bucur că am elucidat, cu această ocazie şi celebra confuzie dintre pălincă şi ţuică. Cel puţin în Satu Mare şi Maramureş, se spune pălincă la orice distilat din fructe, iar ţuică doar la distilatul din prune. Cu alte cuvinte pălinca de prune este totuna cu ţuica. Pe de altă parte sintagma ţuică de prune o putem considera un pleonasm. Odată lămurită această dilemă, Silviu Zetea ne-a dezvăluit câte ceva din istoria familiei sale, care se confundă cu istoria pălincii.
Povestea transformării din nume în renume a brandului Zetea se întinde deja peste patru generaţii. Începutul l-a făcut bătrânul Ioan Zetea, celebru meşter zidar, care a construit, în 1912, în satul Viile Apei, prima pălincie a familiei. Fiul său, Valer Zetea, a continuat tradiţia familiei şi a mai construit o pălincie în satul Medieşul Aurit. Din păcate, regimul comunist nu i-a permis acestuia din urmă dezvoltarea activităţii de pălincaroş – aşa cum este denumită acestă ocupaţie în zonă. După revoluţie, fiul lui Valer, Silviu Zetea, care purta în minte şi în suflet visele neîmplinite ale tatălui său, a înfiinţat o firmă privată şi a repus pe coordonate comerciale pălincia Zetea. El a dezvoltat producţia de pălincă într-o manieră modernă, păstrând însă caracterul tradiţional al procedeului. Spirit inventiv, acesta introduce, după o concepţie proprie, cea de-a treia distilare a pălincii. Pe lângă rafinarea tehnologiei de producţie, Silviu Zetea s-a preocupat şi de construirea unui brand propriu, înregistrat la OSIM încă din 1991. Cum succesul de piaţă n-a întârziat, din anul 2000 încep să apară şi produsele de lux marca Zetea, livrate în elegantele decantere Zetea. În prezent, fiul lui Silviu, Gerard Zetea, se pregăteşte să preia afacerea familiei, s-o consolideze şi s-o ducă mai departe.
După atâtea poveşti a venit şi mult aşteptata degustare. În pahare au poposit, rând pe rând, pălinca de mere, pălinca de vişine, pălinca de pere, pălinca de caise şi pălinca de prune – sau altfel spus, ţuica. La final, am primit şi un bonus: lichiorul Silvoriu Zetea, obţinut din ţuică Zetea, extract de prune şi miere de albine. Preferata mea a fost pălinca de pere, probabil şi datorită acidităţii ceva mai reduse şi maturării la baric. Trebuie să recunosc că mi-a plăcut şi trucul de marketing inventat de Silviu Zetea: bastonul Zetea. Este vorba despre un baston de sticlă, umplut cu pălincă, pe care stă scris următorul text mucalit: “Zetea – sprijin la bătrâneţe”. Cuceritor!
Degustarea a fost asortată cu delicioase amuse-bouche-uri furnizate de PopUp Dinner, un restaurant în mişcare, ce oferă experienţe social-culinare în diverse locaţii. Vineri seara PopUp Dinner a poposit la Private Wine, spre bucuria papilelor noastre gustative, cu un meniu ce a cuprins Quiche cu şuncă, brânză de burduf cu sfeclă şi hrean, cremă de brânză cu ceapă caramelizată şi muşchiuleţ de porc maturat în pălincă, cu castraveciori muraţi. Aviz organizatorilor de evenimente care s-au săturat de clasicele şi banalele tartine cu salam şi caşcaval.
În final, o observaţie care ţine mai mult de aria semantică decât de cea gustativă. Multe branduri actuale se străduiesc să genereze fel de fel de poveşti care să le susţină produsele. În cazul ţuicii Zetea, nici măcar nu e cazul să mai născoceşti ceva. Când vii dintr-o zonă supranumită “bastionul de margine a ţării prunelor”, acolo unde satele se numesc atât de cuceritor precum “Viile Apei” sau “Medieşul Aurit”, iar tu eşti un “pălincaroş” şi lucrezi într-o “pălincie”, povestea precede cu mult produsul.
Autor: Răzvan Avram
Foto: Private Wine
