Varză dulce cu carne
Tare multe variante mai are şi reţeta asta, dar n-o să stăm acuma să ni le amintim pe toate (deşi la iarnă ar cam fi civilizat din partea mea să vă povestesc măcar o versiune cu varză murată). Reamintindu-vă doar că, in principiu, mâncarea asta se poate face cam cu orice fel de carne mai grăsuţă (fie ea de porc, vita, pasăre sau oaie), ţin totuşi să precizez că, în cazul de faţă, nu există nimic mai bun şi mai potrivit decât costiţele de porc. Acestea fiind zise, sa trecem repede la treabă.
Aşadar, pentru 4 persoane pregătiţi dumneavoastră
600 g de carne (dacă are, şi ar trebui să aibă, oase, ceva mai mult),
1 varză (cam 1,2 kg),
1 ceapă,
2-3 roşii,
1 ardei gras,
1 cană de borş (fiert şi răcorit),
1 cană de vin alb sec,
cimbru,
piper boabe,
sare,
ulei.
Pregătiţi intâi carnea: spălaţi-o, uscaţi-o, tăiaţi-o în bucăţi civilizate şi căliţi-o puţin în ulei, cu ceapa tocată mărunt. În timpul ăsta curăţati varza, tocaţi-o, amestecaţi-o cu sare şi, după vreo oră, luaţi-o la frământat şi stors. Ca să nu vă plictisiţi cât stă varza la sare, opăriţi roşiile, curăţaţi-le de pieliţe şi mărunţiţi-le. Nu uitaţi de ardei: curăţaţi, spălaţi, tocaţi. Puneţi varza stoarsă într-n castron încăpător şi amestecaţi-o cu roşiile, ardeii, cimbrul şi piperul boabe. În mod normal sare nu mai trebuie, dar o verficare nu strică. Ungeţi o oală cu ulei (dacă aţi avea nişte şoric să puneţi pe fundul ei, tare bine ar fi), puneţi un strat de varză, aşezati deasupra carnea şi terminaţi cu restul de varză. Turnaţi deasupra borşul şi vinul (dacă varza nu e aproape acoperita, mai adăugaţi vin, nu vă zgârciţi!) Odata ajunşi aici, aveţi doua variante: ori fierbeti acoperit pe aragaz timp de vreo ora, apoi scoateţi capacul şi băgaţi oala în cuptor să mai stea încă vreo juma’ de oră, cât se rumeneşte puţin, ori puneţi din prima la cuptor, unde va sta cam două ore, din care ultima jumătate fără capac. Sfatul meu, mai ales dacă aveţi o oală de lut smălţuit precum cea din poză, ar fi să alegeţi a doua varianta. Oricum ar fi, varza asta tot a doua zi va fi mai bună, iar lucru mai nimerit decât încălzirea ei în cuptor nu poate fi. Că lângă ea, când o puneţi pe masă, trebuie să fie musai o mămăligă zdravănă şi niscaiva ardei iuţi, nu mai trebuie să vă spun.
Cât despre vin, un lucru e sigur: chiar dacă aţi fiert-o în vin alb, în pahare trebuie să turnaţi un roşu. Si la aşa o mâncare rustică, aş zice că mai nimerită decât o Cadarcă de Miniş nu poate fi.
…bucati civilizate :))