Un prânz gustos, comod şi relaxat într-o duminică obişnuită – asta mi-am propus atunci când am luat masa la restaurantul Sangria, despre care am tot auzit una-alta, în mare parte mai de bine.

O mare bilă albă pentru poziţie şi aspect – uşor de ajuns, central, cu un interior plăcut amenajat, cu materiale de calitate amestecate natural într-un decor mediteranean luminos şi cald: detalii din fier forjat, plante agăţătoare şi palmieri, feţe de masă albe şi mobilier maroniu,din piele şi lemn sau trestie. Aşezarea mesei suficient de elegantă, iar din fundal o muzică discretă, poate doar uşor pretenţioasă pentru acel moment al zilei.

Primire frumoasă, chelnerii par amabili dar, din păcate, 20 de minute mai târziu îţi dai seama că sub acest pretext preţios se ascunde indiscreţia tipic românească. Faptul că suntem singurele două cliente nu justifică privirile (deranjant de) curioase aruncate de ospătarii de la bar. Meniul promite o masă delicioasă. Decidem să încercăm mai întâi o salată rece de caracatiţă şi calamar (25 lei), care se dovedeşte uşoară, dar consistentă, răcoritoare şi frumos colorată. Colega mea de masă alege un antreu de somon marinat, cu lămâie pe salată rucola (26 lei), numai bun să-ţi deschidă apetitul. Urmează cubuleţele calde de vită la tigaie în stil spaniol(27 lei) – suculent preparate şi intens aromate (doar cartofii cam fierţi şi zdrobiţi în sosul roşu) – per total, o combinaţie reuşită. Lupul de mare în sos de vin alb (37 lei) e puţin cam fiert, aproape de limita neplăcută a dezintegrării, dar – asezonat cu lămâie şi piper – merge. Alături, chipsuri crocante şi un sos cu bucăţele de roşii cam apos şi nu prea aromat. La desert, o cremă de mango în foi crocante de orez şi cu migdaleâ (15 lei) – foarte aspectuoasă, dulce şi suficient de uşoară încât meargă chiar şi după felurile anterioare, fără să fie deloc grea.

În total, 170 lei pentru o masă lejeră de două persoane, cu două pahare din vinul casei (9 lei paharul), apă mineralăşi o cafea. Impresia generală e că Sangria merită vizitat la amiază, pentru câteva feluri de mâncare şi pentru interiorul reuşit, ori pentru atmosfera liniştită. Probabil că seara se mai animă, însă mare grijă la vestimentaţie – nu pare genul de restaurant pe stilul „sport“.

Cristina StănescuRecenziiBucuresti,Restaurant,Sangria
Un prânz gustos, comod şi relaxat într-o duminică obişnuită - asta mi-am propus atunci când am luat masa la restaurantul Sangria, despre care am tot auzit una-alta, în mare parte mai de bine. O mare bilă albă pentru poziţie şi aspect – uşor de ajuns, central, cu un interior...