Gazpacho, supă şi sorbet
Ce e ăla gazpacho? Păi, în principiu, o supă spaniolă de roşii, nefiartă, originară din Andaluzia şi care s-a extins în toată Spania, în Portugalia (unde se numeşte gaspacho) şi în America latină. Spun în principiu fiindcă roşiile sunt înlocuite uneori de avocado, pepene, castraveţi etc, gazpacho ajungând, în anumite zone să fie, de fapt, un termen generic pentru supa nefiartă de legume sau fructe la gheaţă.
Originea mâncării e foarte veche şi destul de controversată, fiind făcute trimiteri la o supă arabă, ajunsă pe teritoriul actualei Spanii fie prin intermediul maurilor, fie prin cel al romanilor. În fine, un lucru rămâne sigur însă: roşiile nu puteau interveni în reţetă înainte de călătoriile lui Columb.
Şi încă ceva, înainte de a ne apuca de treabă: supa andaluză rece de roşii nu trebuie confundată cu Gazpacho manchego, originar din La Mancha a lui Don Quijote, care e o mâncare cu sos pe bază de iepure, pui, eventual vânat, eventual melci, în fine, o întreagă nebunie, despre care vom vorbi altă dată. Dar numai dacă sunteţi curioşi.
Revenind însă la supa noastră, să notăm mai întâi ingredientele necesare pentru 3-4 persoane pofticioase, sau 2 flămânde:
2 felii de pâine albă uscată
500 g roşii
1 ardei gras roşu
1 ardei gras verde
3-4 castraveţi mici
1 ceapă
1-2 căţei de usturoi
Sare
Zahăr
Oţet (2-3 linguri)
Ulei de măsline (4-5 linguri)
Piper proaspăt râşnit
1 ardei iute, curăţat de seminţe şi vinişoare (facultativ)
Începeţi prin a pune feliile de pâine într-un castron, acoperindu-le cu apă, să se-nmoaie. Spălaţi şi curăţaţi toate legumele, după care puneţi deoparte câte jumătate din castraveţi, ceapă şi cei doi ardei. Tăiaţi restul bucăţele, băgaţi-le în mixer şi transformaţi-le în pastă. Adăugaţi pâinea (nu-i nevoie s-o scurgeţi), restul ingredientelor (dacă mixerul suportă, şi nişte cuburi de gheaţă), ceva apă, dacă nu vă place zeama prea groasă şi mixaţi până obţineţi o supă omogenă. Gustaţi ca să vedeţi dacă nu-i nevoie să mai adăugaţi ceva. În fine, tăiaţi legumele puse deoparte în cubuleţe cât de mici, obţinând astfel ceea ce se cheamă trapezones.
Împărţiţi în fine gaspacho-ul în farfurii sau boluri (eventual răcite dinainte), puneţi câte o lingură de trapezones, stropiţi cu puţin ulei de măsline, presăraţi puţin piper proaspăt râşnit şi adăugaţi, eventual, ceva cuburi de gheaţă, dacă vreţi ca al nostru gazpacho con trapezones să fie foarte rece sau dacă, pur şi simplu, vi se pare că supa a ieşit puţin cam groasă.
Ei, şi dacă tot sunt la mare modă fiţele cu sorbet-ul aperitiv, apoi hai sa facem şi noi aceeaşi glumă din gazpacho-ul nostru. Cum? Foarte simplu, renunţăm la trapezones, adăugăm 2-3 linguri de votcă (să fie de calitate, nu vreo Săniuţă, da?), amestecăm, trecem totul prin sită fină, ca să obţinem o consistenţă bună la final, şi cu asta basta, în maşina de îngheţată sau în tava din congelor trimitem fosta noastră supă. Singurul lucru pe care trebuie să-l mai ştiţi este că, dacă optaţi pentru ultima variantă, e bine să scoateţi vasul o dată la jumătate de oră şi să bateţi bine compoziţia cu o furculiţă sau cu un tel, ca să mai scăpaţi de acele de gheaţă. Că am pus noi votca, dar nu-i suficient.
