Intrebarea ne-a izbit inca de anul trecut, pe cand incercam sa organizam un program agreabil si instructiv pentru juratii straini sositi in Bucuresti la „Premiile de excelenta Vinul.Ro”: ce a mai ramas viu din traditionalul romanesc?

Discutam, impreuna cu colegii mei, despre locurile unde ar merita sa-i ducem pe jurnalistii straini care vor sa afle mai multe despre Romania. Ca gazde, eram stresati ca pe drumul de la aeroport catre hotel si apoi spre centrul orasului urma sa vada toate cliseele jenante vehiculate despre tara noastra – copii care cersesc la intersectii, cete de aurolaci, gropi in mijlocul trotuarului, haite de caini salbaticiti, in haimanalic pe marile bulevarde etc. incercam sa evitam ceea ce eu consider o gafa, si anume sa-i ducem pe musafirii nostri, seara, la un restaurant… sarbesc (asa cum se intamplase cu juratii de la un alt concurs de vinuri din Capitala, mai demult). Am constatat, atunci, ca e complicat sa alegi un restaurant specific romanesc cu bucatarie decenta si ferit de kitsch. Cum acasa la bunicile noastre nu-i puteam invita pe oaspeti, am avut de-ales intre doar cateva optiuni cu mancare si ambianta care sa le comunice macar un pic din „spiritul” romanesc (nu e important acum care au fost acele restaurante, ci faptul ca experienta avuta s-ar putea incadra sub titulatura „Operatiunea soc si groaza!”).

De-aici s-a nascut ideea pe care o dezbatem, impreuna cu invitatii nostri, in primul numar al noului supliment al revistei – BonChef.Ro. Am vrut sa vedem daca mai pastram viu sau nu (si daca da, in ce forma?) ceva din spiritul culinar traditional autohton. E limpede ca in bucatariile urbane se gateste mai mult pizza decat ciorba de loboda iar in pensiunile satesti sunt la putere berea multinationala, „cordon bleau”-ul si „snitelul vienez”, dar – daca e sa judeci dupa asta – pare ca romanii s-au revoltat acum 20 de ani nu impotriva Ceausestilor si a regimului comunist, ci pentru bomboane Bonibon, Maa-yy-aa-hiii / maa-yy-aa-hooo! si pentru dreptul de a pune ketchup peste ce vor ei…

Cum ne place sa credem ca nici chiar noi – acesti miraculosi de la Portile Orientului! – nu putem fi atat de superficiali pe cat apare la o prima vedere, am incercat sa cercetam de ce azi gasesti paste si bruschette pe toate drumurile, dar borsul de gaina e o raritate, de ce bodegile mioritice sunt animate seara de plasme cu Gadea si invitatii sai… de unde si de cand „ni se trage” apetitul nemaipomenit de a copia si apoi maimutari specificuri straine (oferta de pizza cu… sarmale, scoasa pe piata acum cateva luni de un antreprenor mioritic e… colosala!)

Asa ca… asezati-va cuminti pe canapea, lasati cipsurile si telecomanda, luati o sarma si suplimentul BonChef.Ro & „enjoy the ride”! Va invitam la o foarte scurta sedinta de pshihanaliza culinara. Colectiva, evident!

Cristina StănescuOpinii
Intrebarea ne-a izbit inca de anul trecut, pe cand incercam sa organizam un program agreabil si instructiv pentru juratii straini sositi in Bucuresti la „Premiile de excelenta Vinul.Ro”: ce a mai ramas viu din traditionalul romanesc? Discutam, impreuna cu colegii mei, despre locurile unde ar merita sa-i ducem pe jurnalistii...